VIATA SI ACATISTUL SFANTULUI CUVIOSULUI
PARINTELUI NOSTRU MACARIE CEL MARE
______________________________
Viata Cuviosului
Parintelui nostru
Macarie Cel Mare
________
|
Sfantul Macarie cel Mare s-a nascut in partile de nord ale Egiptului, catre anul 300, de aici si apelativul de Macarie Egipteanul. Din frageda varsta s-a nevoit la deprinderea credintei si a faptelor bune, iar la batranete s-a facut lacas dumnezeiescului Duh. In tinerete s-a castorit, insa murindu-i sotia, apoi parintii, si-a impartit saracilor mostenirea parinteasca si intalnind un monah batran, venit din pustie la biserica din acel sat, pentru Sfanta Impartasanie, Macarie s-a facut ucenicul lui. Cladindu-si chilie in pustie, s-a facut calugar, petrecand in rugaciune, in hrana putina si in lucrul mainilor, dupa obiceiul monahicesc.Dupa ce a fost hirotonit, impotriva vointei lui, preot, si mai multi crestini l-au cercetat pe dansul acolo in pustie, iar el simtindu-si sufletul in primejdie, si-a sapat singur, departe de chilie, o pestera, unde-si petrecea vremea de nevointa, fara sa mai tulbure nimeni linistea cuviosului. Iar pentru mancarea si bautura lui, este de prisos a mai scrie, caci trupul si obrazul sau marturiseau despre covarsirea postului si a ajunarilor. Dar pacea fericitului n-a ramas multa vreme netulburata, ca din uneltirea diavolului, a fost invinut pe nedrept de necinstirea unei fecioare, pentru care Macarie a fost batjocorit de tot satul, pana aproape de moarte. Iar fata ramanand insarcinata si neputand sa nasca, a marturisit pe adevaratul vinovat. Si auzind pustnicul ca vor sa vina sa-l laude pentru rabdarea si umilinta lui, a fugit in pustiul Schitului. Petrecand acolo multi ani, tanarul Macarie s-a dus la marele Antonie, ca dorea sa-l vada si primit fiind de dansul cu dragoste, Macarie s-a facut ucenic de aproape, povatuit fiind de dansul, iar Avva Antonie i-a daruit la moarte toiagul sau, ca mostenire. Catre 40 de ani, a luat Macarie de la Dumnezeu darul tamaduirii si al proorociei si s-a facut indrumator celor din schit. Si, inca si mai multa lume venind la el, cerea ajutorul si invataturile lui cele luminate de Duhul Sfant. Si le dadea fericitul Macarie invataturi scurte despre rugaciune, rabdare, omorarea patimilor si bunatate, iar altii il cautau pentru tamaduiri si binecuvantare. Apoi, din mila de oameni, a pus de s-a zidit in pustie, o casa de oaspeti, pentru straini si bolnavi. Si a proorocit fratelui pus sa slujeasca acolo, urgia Domnului, pentru iubirea lui de argint, ca luand acesta chiar si de la cei saraci, ascundea argintii si nu se pocaia, pentru care s-a umplut de lepra. Si l-a vindecat staretul si, certandu-l cu bunatate, i-a tamaduit si patima. Deci, a inceput Dumnezeu a lucra prin fericitul Macarie, pana si invieri din morti, spre mantuirea si folosul oamenilor. Ca, venind la dansul, un eretic, stapanit de diavolul mandriei, zicea ca Mantuitorul n-a luat trup omenesc si ca nu va fi o inviere a mortilor. Si trasese la razvratirea lui peste cinci sute de suflete, caci ereticul era si vrajitor. Iar cu rugaciunea sa Macarie a inviat un mort, care a trait trei ani, spre adeverirea invierii si intoarcerea atator suflete la dreapta credinta. Si inca si pe alti doi morti i-a facut de au grait din morminte, scapand, astfel, pe cei din neamul lor, de vanzare in robie si de napasta. Umbland el odata prin pustie, i s-a intamplat ca a aflat o capatana de om, uscata, zacand pe pamant. Si intorcand-o cu toiagul a auzit un glas dintr-insa ca este a unui slujitor la idoli, si i-a spus cuviosului ca cei din iad, neputand sa se vada fata catre fata fiind cu totul cuprinsi de foc, ori de cate ori Macarie se roaga pentru ei, atunci pot si ei sa se vada, putin, unul pe altul, si aceasta este pentru dansii o mare usurare. Asadar, cu daruri si cu fapte dumnezeiesti, ca apostol al Domnului fiind impodobit, la adanci batraneti si-a primit fericitul sfarsit al vietii sale si s-a mutat la Dumnezeu in anul 390. _____________ Viata prezentata pe larg a Cuviosului Parintelui nostru Macarie cel Mare Cuvinte din Pateric ale Sfantului Macarie cel Mare _____________
|
_______________________________________________________________________
ACATISTUL SFANTULUI CUVIOSULUI
PARINTELUI NOSTRU MACARIE CEL MARE
___________________________
|
Troparul, glasul 1: Locuitorul pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat purtatorule de Dumnezeu, parintele nostru Macarie; si cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, ceresti daruri luand, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Slava Celui ce ti-a dat tie putere, Slava Celui ce te-a incununat pe tine, Slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri. Condacul 1: Viata fericita ducand in lume, te-ai invrednicit a te salaslui in pamantul celor blanzi, impreuna cu cetele fericitilor, Macarie, purtatorule de Dumnezeu, iar locuind in pustiu ca intr-o cetate, ai primit de la Hristos harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim: Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Parinte al Parintilor! Icosul 1:
De fel din Egipt si de un
nume cu Sfintii Stramosi Avraam si Sarra, Parintii tai si-au
infrumusetat viata cu infranarea si cu postul, cu rugaciunile si
privegherea, cu milosteniile si cu multe alte fapte bune. Iar neroditori
fiind, se departasera de traiul insotirii, insa cu duhul erau tot uniti.
Pentru aceasta intreita raza a dragostei Sfintei Treimi o au gazduit in
inimile lor, si insusi Sfantul Patriarh Avraam le-a vestit in vedenie
dezlegarea nerodirii prin fericitul rod ce avea sa fie lumina lumii. Condacul al 2-lea: Zamislit de Parintii tai la batranetile lor, ai alergat, fericite, cu dor dumnezeiesc, la izvorul cunostintei de Dumnezeu. Si deprinzand Sfintele Scripturi, neobosit umblai pe cararile intelepciunii, iar in inima pazeai nestinsa lumina sfintei cantari de Aliluia! Icosul al 2-lea:
Cu viata cea fericita, ca si
cu o neintinata mireasa, doreai sa te insotesti. Iar cand Parintii tai,
uitand de ingereasca sfatuire, te-au silit spre insotire cu femeie,
te-ai inaltat ca o pasare peste cursa vanatorilor. Asa ai putut implini
si voia parinteasca, dar si pazi nestricata fecioria trupului si
sufletului, pe care le-ai inchinat lui Dumnezeu. Condacul al 3-lea: Ai cautat, Fericite Macarie, cu ravna, un sfant calauzitor pe calea mantuirii si pururea te rugai lui Dumnezeu pentru aceasta. Iar intr-o zi, de praznicul unuia dintre sfinti, cand pregateai pranzul, mai ales pentru cei saraci si scapatati, ai vazut in biserica un monah, venit pentru impartasirea cu Sfintele Taine, si ai cunoscut chipul vietii celei imbunatatite. Drept aceea l-ai chemat dupa slujba la ospat si luandu-l deoparte l-ai rugat sa primeasca sa-ti fie sfetnic bun in viata, ca impreuna sa-I cantati lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 3-lea:
A doua zi, ai alergat la
batranul monah, care ti-a primit marturisirea si tainele inimii, dupa
care te-a povatuit indelung. Iar seara, pe cand te odihneai, si-a
ridicat mintea in rugaciune spre Dumnezeu si a vazut in vedenie un sobor
de monahi cu chipuri albe si aripi care te indemnau spre dumnezeiasca
trezvie si ravna in slujba lui Dumnezeu. Condacul al 4-lea: Ai sporit, Sfinte Macarie, in legea Domnului, prin alergarea pe calea cea stramta a vietii monahicesti, incat episcopul locului afland despre vietuirea ta fericita te-a facut cleric cu de-a sila, desi erai inca tanar. Dar tu, dupa o vreme ai fugit de acolo, caci ardeai de dorul linistii celei dupa Dumnezeu, intru care neincetat sa-I canti: Aliluia! Icosul al 4-lea:
Intru lucrul mainilor si
rugaciune neincetata a inimii te-ai intarit, fericite, ingradindu-te cu
Crucea Domnului in razboiul de ganduri, naluciri si infricosate navaliri
pe care diavolul ti le-a ridicat impotriva. Si cum, patruns de frica
cuviincioasa si dragostea de Dumnezeu, intru nimic socoteai
mestesugirile lui, a ridicat peste tine razboi prin oameni, facand pe o
tanara ce luase in pantece din desfranare sa arunce asupra ta pacatul
cel cumplit. Condacul al 5-lea: Trei ani ai petrecut intr-o pestera, Parinte, dupa care te-ai dus la Sfantul Antonie cel Mare in Muntele Faran, iar el te-a primit cu dragoste sa-i fii ucenic in pustnicestile nevointe. Si ai sporit in ele prin ascultare, incat erai numit de ceilalti frati tanar batran. Caci din tinerete aratai viata aleasa si te luptai ziua si noaptea cu diavolii, pazind neclintit zidul intemeiat de Hristos, Caruia Ii cantai: Aliluia! Icosul al 5-lea:
Prin smerenie si pomenirea
neincetata de Dumnezeu ai stins multimea sagetilor vrajmasului, luand de
la Hristos, la patruzeci de ani de la nasterea ta, darul tamaduirilor si
al proorociei, precum si stapanire asupra necuratelor duhuri. Apoi,
te-ai invrednicit treptei preotesti si ai fost calauzitor parintilor
celor ce vietuiau in schit. Condacul al 6-lea: Prin ungerea cu untdelemn sfintit ai facut sanatoasa pe o fecioara plina de rani si pe multi ai tamaduit prin rugaciune de boli, vraji si amagirea ereticeasca, chiar si morti ai inviat cu puterea lui Hristos, ca intru slava Lui sa se inalte din multe inimi cantarea intreit sfanta: Aliluia! Icosul al 6-lea:
Pe o capetenie a
intunericului ai alungat-o din cel in care intrase prin patima mandriei
si lucrau prin el false minuni si inchipuiri eretice. Caci la cererea
staruitoare a episcopului, te-ai rugat din adancul inimii, iar pentru
mantuirea multor inselati te-ai inarmat cu credinta si ai inviat un mort
din cei de demult. Atunci diavolul a fost izgonit cu putere din cel
stapanit, iar tu ai botezat pe cel inviat, daruind lui Hristos multime
de popor. Condacul al 7-lea: Pe cel indracit, care avea in sine pe diavolul imbuibarii si mistuia ca nimic toata mancarea primita, l-ai tamaduit prin rugaciune si post, povatuindu-l spre infranare si lucrul mainilor. Iar pentru calcarea sfintelor porunci te mahneai si plangeai si intru Duhul Sfant te rugai pentru toata lumea, incat chiar si pe cei din muncile iadului ii umbreai cu milostivirea. Pentru aceasta, cantam impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 7-lea: Cu
puterea lui Dumnezeu l-ai silit pe diavol sa-si arate pe fata multimea
mestesugurilor cu care ii ispitea pe monahii din manastire, iar pe
singurul dintre frati care ii facea voia, l-ai adus la marturisire
curata si la sporirea in lupta cea buna. Condacul al 8-lea Viata curata si fara de rautate a celor doua femei maritate ti-a descoperit-o Cel de Sus, incat insuti te-ai minunat si ai zis: cu adevarat, nici fecioare, nici femei maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o ca pe insasi fapta si dupa alegere trimite fiecaruia pe Sfantul Duh, care lucreaza si indrepteaza viata celor ce vor sa se mantuiasca. Pentru aceasta, intru smerenia inimii pazim cantarea intreit sfanta: Aliluia! Icosul al 8-lea: Impreuna
cu Sfantul Macarie Alexandrinul, prietenul tau intru Domnul, ai fost
exilat de episcopul Luciu, eretic arian, cel care pe fericitul episcop
Petru l-a izgonit. Si dusi de ostasi intr-un ostrov in care era
necunoscut numele lui Hristos Dumnezeu, ati alungat pe diavoli cu
rugaciunea si cu facerea de minuni. Atunci poporul ce slujea la idoli a
primit credinta lui Hristos si s-a botezat, ridicand o sfanta biserica
spre slava lui Dumnezeu. Condacul al 9-lea: Pe ucenicul iubitor de arginti, care ti-a nesocotit mustrarea si nu s-a curatit de lepra patimii l-a ajuns, dupa moartea ta, si lepra trupeasca, iar pe infricosatul slujitor idolesc l-ai facut, prin cuvantul cel bun, mielusel al lui Hristos. Pentru aceasta slavim milostivirea si dreptatea cu care Dumnezeu se ingrijeste de faptura Sa, si alergam la limanul netulburat al iubirii Sfintei Treimi, cantandu-I impreuna cu tine: Aliluia! Icosul al 9-lea: Cu gandul
de a merge in pustia dinlauntru te-ai luptat cinci ani, temandu-te de
ispitirea vrajmasului. Dar cum prin indelunga ta rabdare voia Domnului
s-a vadit, ai mers acolo si ai aflat doi monahi care de treizeci de ani
se nevoiau in arsita si ger cu dumnezeiasca tarie. Pentru care, Parinte,
te-ai pogorat si mai mult in oceanul smereniei, adancindu-ti mintea in
teama curata de Domnul. Caci, prin aducerea aminte de Judecata si de
focul cel vesnic al neiubirii, iti topeai trupul ca si cu niste
napraznice stihii. Condacul al 10-lea: Ca un fericit partas la bucuria nestricacioasa a Invierii te-ai aratat, Parinte, caci acopereai neputintele omenesti si te osteneai in rugaciune pentru izbavirea celor ispititi, izvorand lumii deznadajduite taria cantarii ingeresti: Aliluia! Icosul al 10-lea: Pe
talharul ce iti fura din chilie l-ai ajutat ca un strain de cele ale
tale, iar pe ucenicul ispitit de o desfranata, care a alergat in
rugaciune la mijlocirea ta, o mana nevazuta l-a rapit, aducandu-l la
chilie, unde te rugai lui Dumnezeu pentru dansul. Pentru aceasta, cu
bucurie iti cantam: Condacul al 11-lea: Dupa nouazeci si sapte de ani de vietuire intru Hristos ti s-a vestit in vedenie fericitul sfarsit de catre Sfantul Antonie, povatuitorul pustiei, impreuna cu Sfantul Pahomie, invatatorul vietii monahicesti. Si de apropiata chemare spre salasluirea cu dansii in sanurile Parintelui ceresc te-au incredintat, iar tu ai primit cu bucurie de la ei negraita pace a lui Hristos si ai cantat: Aliluia! Icosul al 11-lea: Ai chemat,
fericite, pe ucenici, incredintandu-i Domnului si i-ai indemnat sa
pazeasca asezamintele duhovnicesti si predaniile pustniciei, dupa care
ai bine randuit obstea. Apoi ti-ai pus mainile peste dansii, i-ai
binecuvantat si te-ai rugat pentru ei, invatandu-i din destul si te-ai
pregatit de marea si infricosata trecere a hotarului Vesniciei. Condacul al 12-lea: Pecetea Chipului lui Hristos si a Duhului ai primit, Fericite, unindu-ti prin iubire firea cu harul dumnezeiesc in focul ispitelor. Pentru aceasta, la nunta Fiului lui Dumnezeu te-ai invrednicit a canta cu Biserica Cereasca: Aliluia! Icosul al 12-lea: Arta care
suie la ceruri desavarsit o ai deprins, Parinte, si zidire noua te-ai
facut spre luminarea si intarirea celor ce alearga cu credinta la
mijlocirile tale. Pentru aceasta iti cantam: Condacul al 13-lea: O, Sfinte Preacuvioase Macarie, purtatorule al Chipului ceresc, care prin fapte dumnezeiesti ne-ai aratat noua adevarul credintei, lumineaza si in inimile noastre cunostinta Evangheliei Mantuitorului. Ca simtind lucrarea gandurilor rele, sa ne lepadam de intunericul ce ne impresoara si sa primim ungerea bucuriei prin lucrarea Sfantului Duh. Iar prin fecioria inimii sa ne facem partasi fericirii Preasfintei Fecioare, in care Tatal si-a facut lacas cu Cel Unul Nascut al Sau. Asa, Parinte, poarta de grija din Inalt, ca sa nu ne aflam neindreptati si despartiti de iubirea ta in ceasul infricosat al nasterii in Vesnicie, ci impreuna cu tine sa cantam Prea Sfintei Treimi: Aliluia (de trei ori). Apoi Icosul 1 si Condacul 1.
|
_______________________________________________________________________